Oricine dorește să lucreze empiric trebuie să utilizeze metode empirice care sunt recunoscute și întrunesc standardele științifice. După multe decenii de cercetare socială, astfel de metode nu sunt doar foarte bine testate, ci și în continuu dezvoltate și diferențiate. Oricine dorește să le aplice, trebuie să le cunoască punctele forte și cele slabe, să cunoască problemele care pot apărea și să le facă utilizabile într-o masură rezonabilă și inteligibilă în scopul cercetării lor. Cercetarea evaluării, ca parte a cercetării sociale aplicate – în general implicată în contextul discursiv – urmează în mare aceiași pași și aceleași proceduri ca cercetarea empirică socială ca întreg: Definirea situației inițiale și a problemei, formularea întrebarilor de cercetare (Capitolul 1), definirea designului cercetării (Capitolul 2), dezvoltarea instrumentelor (Capitolul 3), compilarea și analizarea datelor colectate (Capitolul 4) și reprezentarea rezultatelor (Capitolul 5). Acești pași vor fi dezvăluiți treptat în prezentul text de studiu, cu scopul de a media bazele cercetării sociale. Capitolul 6 se concentrează în particular pe tema „evaluării” cu accent pe „școală”. Capitolul 7, de încheiere, intitulat „Știința științei”, este o reflecție asupra a ceea ce înseamnă în ansamblu „știința” în cercetarea empirică.